We just keep going
Cuvantarea asta da de gandit pe mai multe niveluri, nu numai despre social media.
Scott Stratten http://twitter.com/unmarketing
Draft :P
(N-am plecat, deci nu ma intorc…)
Daca nu ai nici o treaba cu Romania, ca roman, te numesti cetatean al lumii si nu te tine nimeni si nimic pe loc. Nu trebuie sa fii patriot, civilizat sau chestii de genul asta. Gen.
In lumina zicalei “omul sfinteste locul” se intrevede o explicatie pentru starea tarii Romania.
Cineva zicea odata…
Cineva zicea odata ca nu esti “tare” daca nu esti in stare sa te intorci cu bicicleta peste roata din fata…
Zoom on
In data de 23 iunie 2010, m-am deplasat cu autoturismul personal catre centrul vechi al Bucurestiului deoarece fusesem convocat de hotcity.ro la Van Gogh Cafe pentru o intalnire, numita “zoom on”, intre cetateni care citesc saitul hotcity.ro sau ii urmaresc pe acestia prin intermediul conturilor pe care le au pe saitul twitter.com. Dupa ce am parcat, m-am deplasat pe jos si am ajuns la cafeneaua sus-numita.
Acestia se gaseau la etajul 1 al cafenelei si isi ocupau timpul cu diverse calculatoare personale portabile, mai mari sau mai mici, pe care urmareausau concepeau diverse subiecte de interes. Acolo am cunoscut cativa cetateni care folosesc internetul. Acestia sunt oameni seriosi care isi cunosc meseriile foarte bine si isi iau foarte in serios pozitiile si functiile, in nici un caz nu sunt copii. Doamna @AdinaNecula a fost gazda acestei intalniri si a moderat discutiile cu un ochi atent pentru fiecare cetatean care isi pierdea interesul. @Andu si ceteteni de la laptopnews.ro au luat cuvantul pe rand si au adus la cunostinta audientei subiecte interesante despre calculatoarele portabile. Acestea sunt obiecte foarte folositoare celor interesati de lucruri moderne si care vor sa isi creasca eficienta si productivitatea. Vedeta serii a fost un portabil care a lipsit fizic, un Sony Vaio din seria P, dar care a nascut impulsuri mercantile in randul celor prezenti, cetateana @andrazaharia declarandu-se vadit in favoarea unei asemenea achizitii. In acelasi timp ceteteana @iYli s-a declarat indragostita de calculatorul pe care il poseda deja.
In cursul discutiilor au fost servite macarone de la madamelucie.ro care de asemenea au fost apreciate foarte pozitiv.
Sa crestem copiii
Versus sa ii lasam sa creasca cum le dicteaza societatea.
Filmul de mai jos se ocupa in principal de abilitatile antreprenoriale ale copiilor, de calitatile lor pentru afaceri.
Avem in tara genul asta de oameni, sunt multi, toate minimarket-urile sunt un exemplu facil. Daca de asta nu ducem lipsa, de ce totusi nu merge bine? Culmea, pentru ca cererea nu este educata.
Oamenii sunt si de alte feluri, au si alte calitati si aptitudini. Poate trebuie incurajati si in alte directii. Si e foarte important sa se ocupe cineva de dezvoltarea oamenilor, pentru ca e aiurea sa ceri valoare fara sa investesti ceva.
Ar trebui sa existe niste ore de educatie “de viata”. Despre lucruri general valabile in societate. Cum ar fi trebuit sa fie “educatie civica”.Sa nu mai furam invataturi pseudo-psihologice din filme (-le americane). Sa primeasca niste “filtre” pentru viata in care au intrat, gen cum se comporta oamenii in diverse situatii, de ce, care ar fi raspunsul potrivit de la caz la caz… nu se poate sa pretinzi de la un copil sa asimileze niste valori abstracte (gen religie!) doar pentru ca “asa e”.
Si e mare nevoie de niste “training”-uri si pentru parinti, pentru multi nu fac lucrurile rau sau aiurea din cauza ca sunt rai sau egoisti, ci pur si simplu nu stiu cum e mai bine, nu au primit variante. Tare as vrea sa particip la o asemenea actiune, in care oamenii sa fie expusi la valori noi, sau regasite, dar bune. Ar fi foarte interesant de vazut reactiile la stimuli dupa aceea.
Dar vesnica dezbatere apare intre amanunte, intre oameni. Ce e bine? De ce? Unii vor altfel. Vor invoca libertatea si anti-comunismul si tot felul de mici preferinte. Dar trebuie discutate. Sa ne intelegem intre noi. Sa nastem o identitate nationala (ok, aici am luat-o deja pe camp). Da, libertatea inseamna si neimplicare eventual. Totusi, daca nu sadesti si ingrijesti, ce vrei sa recoltezi?
Cu asta trebuie sa aveti rabdare, dar merita!
- Great minds discuss ideas; Average minds discuss events; Small minds discuss people.
- Eleanor Roosevelt
US diplomat & reformer (1884 – 1962)
Site de Drumuri si Locuri
Haideti sa facem un [aggregator] site/blog cu reviews cu poze/video despre drumurile si locurile interesante din Romania.
Stiu ca sunt o gramada, dar sunt disparate. Sunt oameni in online care au umblat mult si vor mai umbla (sic!). Si mai avem multi din offline, gen soferi de la Posta Romana.
Asta ar putea ajuta pasionatilor, dar ar putea aduce si turism, pur si simplu, cu avantajele sale.
Pentru ca e important si cum ajungi si unde sa te opresti pe drum.
Ce ziceti @pasiuneapuncteu, @dorupanaitescu, @bobbyvoicu, @trafictube?
Zi de zi
Nu-i asa ca blogu’ daca nu e folosit se usuca si cade?
Astazi: nu mai pot cu laudele. Nu mai pot nici cu Badea, dar a zis-o bine. Cica e recesiune, dar toti o duc de la “stelar” in sus. Tonusul e maxim, aptitudinile(skillurile) sunt majore, moralul e in stratosfera, colegii sunt cei mai puternici si cei mai drepti. Toate astea sunt foarte bine, dar rezultatele nu le vad. Si nu, nu port ochelari. Ah, si, stati aproape avem niste surprize boNba, wink-wink, pls RT(please retweet). Jeez, ce sa reciripesc?
OK, nu toti fac asa. Mai sunt si unii care suna sa se planga: “te-am sunat sa iti mai spun problemele mele”. Acum rad, dar nu e de ras.
Si mai sunt multi care au o treaba. Si isi vad de treaba. Tot respectul.
Scenarios
Scenario 1:
Let’s say I travel to a distant city. Alone. I leave tonight and I will be stopping somewhere along the way for the evening. I know nobody there and I don’t want to hit the bars for conversation (which is still ok, sometimes). Say I would like to meet some people in that city, people who like the same things as me, or laugh at the same kind of humour. They could be living there or be, like me, en passant.
Now: I input my destination and filters. The site (or maybe the phone, you’ll see imediately) filters the available people, the locations and their profiles and sends them a message about me, they RSVP, then I get a message back, maybe with some input from them. Everyone who fits the profile gets a message. I get to the meeting point, ok, a public place, by means of GPS coordinates from the message. We meet and have a nice time (maybe).
This could easily be acheieved by a Twitter of sorts. Then again, writing this up, I found meetup.com.
Scenario 2: (now this one is really tricky)
I would have an app on my phone that stores my profile, a detalied list of basically who I am. When turned on, this app connects wirelessly with all other phones in the surroundings and tells their users someone of possible interesting-ness is near. You now have Nokia Instant Community: http://sp2.ro/7ad689 , but it’s still a baby.
Ideally, you could load so many filters that it would never beep unless it would be your soulmate.
I thought about these for some time now, then found others did too. Makes me think we are somewhat covered when it comes to socializing…
Ne plac dragostea…
…dar hai sa aprindem lumina, sa ne organizam (in continuarea acestora).
Dragostea e in functie de oamenii care sunt in relatie. La unii poate sa fie cu artificii si nabadai, iar la altii s-ar putea (dar numai „s-ar putea“) sa fie mai blegoasa. Si se prea poate sa nu fie bine, cu toata dragostea va spun, chiar daca e cu flacari sau cu muci. Pentru ca se poate ca oamenii aia sa nu se potriveasca. Sau sa nu fie impreuna la momentul potrivit.
Sunt si nu sunt de acord cu iubirea cu intermitenţe întru intromisiuni (sic!). Pentru ca toti am vrea ca iubirea/dragostea sa fie acest “Tărâm Final” care ne scoate din rahat, şi, cum zicea si bancul, morala poate se dovedească contrariul. Dar nu e. Şi la fel ca orice lucru bun pe lume, ce e prea mult sau prea puţin, strică.
Se poate ca cei doi protagonisti sa fie cei mai dulci si cei mai destepti oameni pe care i-aţi cunoscut, dar impreuna sa fie fix wax albina. Poate el e prea bleg cand ar trebui sa puna piciorul in prag sau sa aiba macar putin tact cand are ea o criza. Sau poate ea crede ca iubirea este atunci cand. Atunci cand simti ca poti sa te iei de mana cu celalalt si prin puterea iubirii sa puteti darama un bloc sau sa luptati cu lumea.
In fiecare din cazuri, unul dintre ei incepe sa se uite cu alti ochi la celalalt. Nu inseamna ca nu il mai iubeste, dar fluturii din stomac se potolesc sub loviturile unei ploi napraznice (de vara). Acesta este un moment cheie in care se cern lucrurile. Se va vedea atunci ce fel de oameni sunt. Si nu vorbesc aici despre stofa umana, ci despre categorie. Se stie ca pe lume exista doua feluri de oameni, cei care DA si cei care NU (stiti toate poantele). Sunt unii care sunt construiti in asa fel incat, oricum ai da-o, ei s-au hotarat ca vor sa ramana impreuna cu celalalt. Asta cred eu ca este reteta relatiilor si casniciilor de durata, pana la adanci batraneti. Daca amandoi sunt din stofa asta, e foarte probabil sa ramana impreuna. For ever and ever.
Si mai sunt si ceilalti, cu stofa rupta. Care nu mai cred in Taramul Final. Poate au ramas deprimati cronic, poate sunt firi reci si realiste, poate nici nu ii intereseaza.
Ok, trecem peste partea de filosofie de cafea. Si o dam invers.
Cred ca dragostea este un set de credinte si care are proprietatile unui drog. Credintele si le face fiecare in functie de educatie, formatie personala, inclinatii sau dezechilibre. Ele sunt variate si greu de definit la modul general, tocmai pentru ca fiecare si le face in functie de el insusi; poate fi credinta ca o sa devii mai bun, ca esti in siguranta sau ca el e cel mai tare. Tocmai pentru ca sunt facute de fiecare pentru el insusi, logica lipseste si lipseste pentru ca toti vor sa existe genul asta de mantuire, de miracol. Si este un miracol pentru ca nimic nu te mai face sa te simti asa. Si taman din unicitatea asta i se trag calitatile de drog. Iti place, mai vrei. Vrei mai mult. Si cel mai mult. Apoi nu iti mai e de ajuns. Si nu mai simti ceva(sic!).
Dar iti trebuie. Ori pentru ca altfel te vei zvarcoli de o durere pe care nu o intelegi, ori pentru ca vei vedea ca fara bunatati esti un animal acru si fara rost.
Dar dragostea nu e ce cred eu. Dragostea e urmatoarea statie: Esperanza.
