Cum petrecem de Revolutie

Oamenii sunt nemultumiti. Pentru ca nu au bani. Nu au bani destui. Vor sa ii ajute cineva. Americanii.  Sau presedintele tarii. Sau EU.

Sa se dea la toti. Dar de unde? Pai… de la ceilalti. Logic.

Guvernul nu e parintele nostru. Nu are de unde sa dea.

Taxele si impozitele sunt apanajul unui sistem socialist. Adica sa luam de la cei care produc ceva si sa dam celor care nu produc. Sau care au lasat pe altii sa se ocupe de banii lor, recte statul, prin sistemele de sanatate si pensii. Pentru ca nimeni nu se ocupa mai bine de banii lui decat cel care i-a produs.
Problema de baza este ca foarte multi oameni legitimizeaza capitalismul actual. Care nu este capitalism, de fapt, pentru ca statele si-au pierdut puterea. O schimbare benefica nu poate aparea decat prin constientizarea de catre o masa critica a injustitiilor continute in sistemul actual.
Dreptul la proprietate trebuie sa existe pentru ca nimeni nu va administra mai bine valoarea produsa de catre mine decat eu insumi (care pot gresi, dar asta ma va face, potential, mai pregatit pentru viitor).
Forta majoritatii impotriva unei minoritati poate fi la fel de daunatoare ca orice alt tip de monopol de putere. De exemplu, e foarte bine sa existe competitie intre serviciile de ambulanta, dar ele sa nu fie platite de la buget, iar guvernul sa fie un arbitru si nu un jucator. Trebuie sa pot alege singur, sau impreuna cu altii care fac individual aceeasi alegere, ce fac cu bunurile si valoarea produsa de mine (banii).

Constientizarea mecanismelor defectuoase din societatile actuale ar darama monopolul asupra puterii. Si e greu pentru ca majoritatea nu are o apetenta pentru a intelege mecanisme complexe (daramite complicatiile impuse special).

Pentru a intelege libertatea, ganditi-va la limba pe care o vorbiti. Ea nu a fost formata controlat, ci a reiesit din interactiunea oamenilor, liberi sa se inteleaga ce zic si cum zic. Mult mai tarziu au aparut “specialistii”, care stiu ei mai bine cum functioneaza limba si de ce trebuie sa fie controlata.  Inchipuiti-va acum ca statul, in urma analizelor unor experti, horataste ca un procent din cuvinte sunt ilegale si alt procent din ce vorbiti trebuie sa fie pentru folosul altora, hotaraste statul cine sunt aceia si de ce.  Suna aberant? Totusi asta se intampla. Controlul pe care l-am cedat altora este problema pe care trebuie sa o lamurim.

E ca si cum ai niste mafioti in cartier care cer taxe de protectie, vrei sa dispara, dar nu stii pe cine sa pui in loc!

Sa crestem copiii

Versus sa ii lasam sa creasca cum le dicteaza societatea.

Filmul de mai jos se ocupa in principal de abilitatile antreprenoriale ale copiilor, de calitatile lor pentru afaceri.

Avem in tara genul asta de oameni, sunt multi, toate minimarket-urile sunt un exemplu facil. Daca de asta nu ducem lipsa, de ce totusi nu merge bine? Culmea, pentru ca cererea nu este educata.

Oamenii sunt si de alte feluri, au si alte calitati si aptitudini. Poate trebuie incurajati si in alte directii. Si e foarte important sa se ocupe cineva de dezvoltarea oamenilor, pentru ca e aiurea sa ceri valoare fara sa investesti ceva.

Ar trebui sa existe niste ore de educatie “de viata”.  Despre lucruri general valabile in societate. Cum ar fi trebuit sa fie “educatie civica”.Sa nu mai furam invataturi pseudo-psihologice din filme (-le americane). Sa primeasca niste “filtre” pentru viata in care au intrat, gen cum se comporta oamenii in diverse situatii, de ce, care ar fi raspunsul potrivit de la caz la caz… nu se poate sa pretinzi de la un copil sa asimileze niste valori abstracte (gen religie!) doar pentru ca “asa e”.

Si e mare nevoie de niste “training”-uri si pentru parinti, pentru multi nu fac lucrurile rau sau aiurea din cauza ca sunt rai sau egoisti, ci pur si simplu nu stiu cum e mai bine, nu au primit variante. Tare as vrea sa particip la o asemenea actiune, in care oamenii sa fie expusi la valori noi, sau regasite, dar bune. Ar fi foarte interesant de vazut reactiile la stimuli dupa aceea.

Dar vesnica dezbatere apare intre amanunte, intre oameni. Ce e bine? De ce? Unii vor altfel. Vor invoca libertatea si anti-comunismul si tot felul de mici preferinte. Dar trebuie discutate. Sa ne intelegem intre noi. Sa nastem o identitate nationala (ok, aici am luat-o deja pe camp).  Da, libertatea inseamna si neimplicare eventual. Totusi, daca nu sadesti si ingrijesti, ce vrei sa recoltezi?

Cu asta trebuie sa aveti rabdare, dar merita!

Great minds discuss ideas; Average minds discuss events; Small minds discuss people.

Eleanor Roosevelt
US diplomat & reformer (1884 – 1962)

Site de Drumuri si Locuri

Haideti sa facem un [aggregator] site/blog cu reviews cu poze/video despre drumurile si locurile interesante din Romania.

Stiu ca sunt o gramada, dar sunt disparate. Sunt oameni in online care au umblat mult si vor mai umbla (sic!). Si mai avem multi din offline, gen soferi de la Posta Romana.

Asta ar putea ajuta pasionatilor, dar ar putea aduce si turism, pur si simplu, cu avantajele sale.

Pentru ca e important si cum ajungi si unde sa te opresti pe drum.

Ce ziceti @pasiuneapuncteu, @dorupanaitescu, @bobbyvoicu, @trafictube?

Ne plac dragostea…

…dar hai sa aprindem lumina, sa ne organizam (in continuarea acestora).

Dragostea e in functie de oamenii care sunt in relatie. La unii poate sa fie cu artificii si nabadai, iar la altii s-ar putea (dar numai „s-ar putea“) sa fie mai blegoasa. Si se prea poate sa nu fie bine, cu toata dragostea va spun, chiar daca e cu flacari sau cu muci. Pentru ca se poate ca oamenii aia sa nu se potriveasca. Sau sa nu fie impreuna la momentul potrivit.

Sunt si nu sunt de acord cu iubirea cu intermitenţe întru intromisiuni (sic!). Pentru ca toti am vrea ca iubirea/dragostea sa fie acest “Tărâm Final” care ne scoate din rahat, şi, cum zicea si bancul, morala poate se dovedească contrariul. Dar nu e. Şi la fel ca orice lucru bun pe lume, ce e prea mult sau prea puţin, strică.

Se poate ca cei doi protagonisti sa fie cei mai dulci si cei mai destepti oameni pe care i-aţi cunoscut, dar impreuna sa fie fix wax albina. Poate el e prea bleg cand ar trebui sa puna piciorul in prag sau sa aiba macar putin tact cand are ea o criza. Sau poate ea crede  ca iubirea este atunci cand. Atunci cand simti ca poti sa te iei de mana cu celalalt si prin puterea iubirii sa puteti darama un bloc sau sa luptati cu lumea.

In fiecare din cazuri, unul dintre ei incepe sa se uite cu alti ochi la celalalt. Nu inseamna ca nu il mai iubeste, dar fluturii din stomac se potolesc sub loviturile unei ploi napraznice (de vara). Acesta este un moment cheie in care se cern lucrurile. Se va vedea atunci ce fel de oameni sunt. Si nu vorbesc aici despre stofa umana, ci despre categorie. Se stie ca pe lume exista doua feluri de oameni, cei care DA si cei care NU (stiti toate poantele). Sunt unii care sunt construiti in asa fel incat, oricum ai da-o, ei s-au hotarat ca vor sa ramana impreuna cu celalalt. Asta cred eu ca este reteta relatiilor si casniciilor de durata, pana la adanci batraneti. Daca amandoi sunt din stofa asta, e foarte probabil sa ramana impreuna. For ever and ever.

Si mai sunt si ceilalti, cu stofa rupta. Care nu mai cred in Taramul Final. Poate au ramas deprimati cronic, poate sunt firi reci si realiste, poate nici nu ii intereseaza.

Ok, trecem peste partea de filosofie de cafea. Si o dam invers.

Cred ca dragostea este un set de credinte si care are proprietatile unui drog. Credintele si le face fiecare in functie de educatie, formatie personala, inclinatii sau dezechilibre. Ele sunt variate si greu de definit la modul general, tocmai pentru ca fiecare si le face in functie de el insusi; poate fi credinta ca o sa devii mai bun, ca esti in siguranta sau ca el e cel mai tare. Tocmai pentru ca sunt facute de fiecare pentru el insusi, logica lipseste si lipseste pentru ca toti vor sa existe genul asta de mantuire, de miracol. Si este un miracol pentru ca nimic nu te mai face sa te simti asa. Si taman din unicitatea asta i se trag calitatile de drog. Iti place, mai vrei. Vrei mai mult. Si cel mai mult. Apoi nu iti mai e de ajuns. Si nu mai simti ceva(sic!).

Dar iti trebuie. Ori pentru ca altfel te vei zvarcoli de o durere pe care nu o intelegi, ori pentru ca vei vedea ca fara bunatati esti un animal acru si fara rost.

Dar dragostea nu e ce cred eu. Dragostea e urmatoarea statie: Esperanza.

bio-unitatea

Cainii comunitari sunt de o dulceata incomesurabila, pacat ca nu stiu si ei asta. Treaba lor e sa isi apere zona si combinatiile lor. Si se inmultesc.

Apoi vine o mare talpa de stat si zice ca s-a adunat prea multa mizerie. Asta se vede la suprafata, statul cel rau caruia nu ii pasa. Si chiar asa este. Dar problema e alta.

Nici societatea civila nu a rezolvat cumva. ONG-urile nu au avut bani destui. Falsi revolutionari au „adoptat” si i-au inapoiat strazii.

Pare ca problema ar fi statul cel rau. Aparatul de stat e facut din oameni. Si ei dau ordine altor oameni. Care sunt de acord. Sau sunt lasi si se ascund dupa „imi fac decat meseria”.

Nu cainii sunt problema. Prea multi oameni stau cu capul infipt in nisip si tremura de frica unora, putini, care tipa mai tare.

Ce ne lipseste e coeziunea sociala. Prea multi intorc capul, ridica geamul, sunt de acord ca nu-s de acord. Degeaba fac unii greva, flashmobs si revolutii. Trebuie sa ne intelegem intre noi.

Daca moare un copac se strica biodiversitatea. Daca ridic din umeri sau decat rad, cu cercul social, se strica nivelul uman, decat. Iar diversitatea intre oameni ar trebui sa fie doar la nivel creativ, nu bazal. Fondul uman trebuie sa functioneze unitar, sa vorbim despre aceleasi valori.

Cata vreme nu ne vom imbunatati, impreuna, ca oameni, vom jindui la varfurile altora, fie de cultura, tehnologie sau rating.

Uitandu-ne numai in curtea noastra, la copilul, masina si vacantele noastre, am uitat pentru ce traim.

Cum petrecem de… zi de zi

Vin si zic: trebuie schimbata societatea. Adica, cum, societatea? Toata? Pai, da.

Romanii au fost pusi geopolitic cam rau si au invatat sa nu zica nimic, sunt niste mici curve, “zic ca ei si fac ca mine”.

Sunt invatati cu “voda” si ce zice voda e de fapt rau, “noi nu facem bine, si folosim orice mijloace sa furam, ca o viata normala nu putem sa avem, din cauza lui voda”, de unde si toata puterea asta pe care o are presedintele (si putem sa vb mult la tv despre asta, dar nu o sa se schimbe mare lucru) si sa folosim ca scuza faptul ca voda ne enerveaza si sa nu mai facem altceva bun.

Zic astea din cauza ca e foarte frumos ca avem internet si putem sa ne desteptam, luand lucruri bune unii de la altii. Dar ce patrundere are internetul in romania fata de austria sau elvetia, sa zicem? Ca ar trebui sa ne comparam cu cei mai buni si nu cu vecinii. Sau ok nu ne comparam cu cineva, dar sa facem ceva sa fim, naibii, multumiti. Si sa mearga treaba. Da, ok, intotdeauna se poate mai bine, dar acum chiar nu merg bine!

Si cum facem? Pai, invatam sa ne vindem mai bine. Si sa facem un ambalaj mai frumos. Invatam sa tipam mai tare. (ce era daca tipam si noi, vai, ce ne-au facut nemtii in timpul celui de-al doilea razboi mondial… dar ca sa facem asa ceva, ar trebui sa avem o idee despre ce vrem ca natie, la modul: http://www.focusblog.ro/2010/03/ce-ai-facut-cu-visurile-tale/). Sau nu.

Ideea de arta si de valoare s-a schimbat in timp. Inainte, o elita hotara cine si de ce. Pentru ca doar elita era pregatita pentru asta. Dar, odata cu industrializarea a aproape orice, vanzarile si cantitatile au devenit noul standard de valoare. Paradoxul actual mi se pare urmatorul: masele sunt “lasate” (ca sa nu intram in discutia despre democratia care nu este) sa aleaga un leader, dupa mintea lor, apoi copiaza ce face el. Repet, masele. Oamenii au nevoie de lideri, dar la un nivel mai mic, mai tangibil pentru fiecare. Si e bine sa aiba lideri, pentru ca altfel entropia creste aberant.

Avem nevoie de modele, de standarde. Dar, proprii, ceva care sa ne foloseasca noua, sa ne fie noua bine.

Una din cartile mele favorite (sic!) era despre manipulare si spalarea de creiere (vai, cum suna zilele astea in romaneste…). Ideea acolo era ca poti spala pe cineva pe creier, dar daca il lasi sa se intoarca in mediul intial, sunt multe sanse ca el sa revina la vechile obiceiuri (logic, de altfel). Concluzia este (fara sa o las sa fie o scuza) ca ar trebui re-educata intreaga societate pentru a vedea niste schimbari notabile. Si cred ca ar trebui inceput de sus, nu de jos. Iar cel mai sus suntem fiecare.

Da, articolul nu era despre asta.

Cititorii nostri (-putini) sunt mai destepti decat ai lor (-multi).

It all boils down to education. Ei nu trebuie sa fie destepti, trebuie sa fie bine educati civic. (ceea ce ma duce cu gandul la un post pe care vreau sa il fac despre ideile bune din timpul comunismului- nu, nu educatia civica).

Si cum cred eu ca actiunile de  gherila sociala, ar fi foarte folositoare in societatea romaneasca. Sa facem cumva sa le fie rusine daca nu fac bine. Castigat ridendo mores. Sa facem misto de ei, si nu ca sunt “cocalari” or whatever, asta e o treaba de gust. Ci despre valorile obiective pentru societatea pe care vrem sa o avem.  Sa fie trendy-flendy sa faci bine. Pentru ca altfel, daca nu facem astea, de ce ramanem? Si, daca tot suntem aici, might as well clean this mess.

Iar binele ar trebui invatat in scoala. Si tot in scoala ar trebui invatate si alte lucruri, care sa ii pregateasca cu adevarat pe copii pentru viata, pentru viata sociala reala.

Animalele au un bun-simt, de la natura. Noi, oamenii, mai avem doar fizic limitarile. De fapt, nu. Si o sa ma contrazic rau. Animalele nu au nici un fel de bun-simt, au doar nature’s law, survival of the fittest. Iar la animalele oameni se folosesc aceleasi legi, doar ca sunt ascunse dupa o Mare perdea de fum, dupa legi, scrise sau nescrise, dupa cuvinte, mai iscusite sau mai din topor.

Take (big) cats for instance. They breed and all they know they pass on to their cubs. So the cubs, when they are fully grown, they know what to do. (which brings me to a very controversial topic I particularly like: why are there so many useless people around? Include me if you want, for the sake of example. If humans are better than animals, tell me what good do we bring? How do we elevate our world and ourselves?

PS:  Daca vorbim intre noi, nu o sa reusim decat sa devenim un spike in sondaje. Trebuie gasita legatura intre ei si noi. Pentru ca si ei vor sa fie cool, dar singurele modele, da, facile, sunt in cancan si pe tv.

Problema e: calmul lor englezesc ma scoate din calmul meu englezesc…

Come out to play…

… became log in to play.

“Mama lu’ Alexandru, il lasati pe Alexandru sa iasa p’afara? Mai avem cateva niveluri si salvam lumea…”

Mafia Wars too?

Fac o mediae

Numa’ ce imi ajunse la urechi dezbaterea despre cum sa-i zicem pe romaneste la social media, adica http://sp2.ro/88ce0a vs. refresh.ro . Cica “media sociale” nu e tocmai bine ca suna a chestie sociala, campanie sociala, deci ceva, cumva, de tristete intru imbucurare. Ok, nu e o dezbatere mare, dar am de zis cate ceva.

Si vin si zic. In engleza avem social campaigns si social media. Un adjectiv pentru un substantiv. Care, adjectiv, asta e treaba lui pe lume sa modifice sensul substantivului. De ce se pleaca de la premiza ca nu se intelege pentru sa seamana? Pentru ca oamenii nu sunt atenti. Ei, sa faca bine sa fie atenti! Ca intre PR si relatii CU publicul persista problema si nu mai plange nimeni. Ba chiar, fufele alea domnisoarele care au ca job functie doar sa stea de vorba cu clientii din casino, de exemplu, in loc de hostess(-e) lumea zicea ca sunt “fetele de la PR”. (Ceea ce mi-a produs o stare de rau.) Iar cu “locatia” stim cum stam…

Si mai zic. Media e singularul de la mediae/medias si pluralul de la medium. Dar englezii folosesc “media” ca plural(ca e gresit, treaba lor, uite ca lor nu le pasa), asa ca haideti sa nu reparam ce nu e stricat. Dar “medii”… nu. Doar la scoala. (LE: am zbarcit-o. Nota 4. )

Ati vazut filme indiene, da? Daca nu va uitati la subtitrare, o sa auziti ceva de genul: blr blr blr – big mistake. Sau bla bla – I love you – bla bla. Macar pentru motivul asta sa mai avem grija cu limba romana.

All in all, mie imi plac media sociale, dar sa fie curata.