Cum petrecem de Revolutie

Oamenii sunt nemultumiti. Pentru ca nu au bani. Nu au bani destui. Vor sa ii ajute cineva. Americanii.  Sau presedintele tarii. Sau EU.

Sa se dea la toti. Dar de unde? Pai… de la ceilalti. Logic.

Guvernul nu e parintele nostru. Nu are de unde sa dea.

Taxele si impozitele sunt apanajul unui sistem socialist. Adica sa luam de la cei care produc ceva si sa dam celor care nu produc. Sau care au lasat pe altii sa se ocupe de banii lor, recte statul, prin sistemele de sanatate si pensii. Pentru ca nimeni nu se ocupa mai bine de banii lui decat cel care i-a produs.
Problema de baza este ca foarte multi oameni legitimizeaza capitalismul actual. Care nu este capitalism, de fapt, pentru ca statele si-au pierdut puterea. O schimbare benefica nu poate aparea decat prin constientizarea de catre o masa critica a injustitiilor continute in sistemul actual.
Dreptul la proprietate trebuie sa existe pentru ca nimeni nu va administra mai bine valoarea produsa de catre mine decat eu insumi (care pot gresi, dar asta ma va face, potential, mai pregatit pentru viitor).
Forta majoritatii impotriva unei minoritati poate fi la fel de daunatoare ca orice alt tip de monopol de putere. De exemplu, e foarte bine sa existe competitie intre serviciile de ambulanta, dar ele sa nu fie platite de la buget, iar guvernul sa fie un arbitru si nu un jucator. Trebuie sa pot alege singur, sau impreuna cu altii care fac individual aceeasi alegere, ce fac cu bunurile si valoarea produsa de mine (banii).

Constientizarea mecanismelor defectuoase din societatile actuale ar darama monopolul asupra puterii. Si e greu pentru ca majoritatea nu are o apetenta pentru a intelege mecanisme complexe (daramite complicatiile impuse special).

Pentru a intelege libertatea, ganditi-va la limba pe care o vorbiti. Ea nu a fost formata controlat, ci a reiesit din interactiunea oamenilor, liberi sa se inteleaga ce zic si cum zic. Mult mai tarziu au aparut “specialistii”, care stiu ei mai bine cum functioneaza limba si de ce trebuie sa fie controlata.  Inchipuiti-va acum ca statul, in urma analizelor unor experti, horataste ca un procent din cuvinte sunt ilegale si alt procent din ce vorbiti trebuie sa fie pentru folosul altora, hotaraste statul cine sunt aceia si de ce.  Suna aberant? Totusi asta se intampla. Controlul pe care l-am cedat altora este problema pe care trebuie sa o lamurim.

E ca si cum ai niste mafioti in cartier care cer taxe de protectie, vrei sa dispara, dar nu stii pe cine sa pui in loc!

Manifestele partidelor politice

Oricum ai suci manifestele, situatia e intunecata. Domnii politicieni stiu ca puterea e buna si placuta si sunt in stare sa zica ORICE ca sa fie ei alesi si nu ceilalti.
Politicienii sunt buni doar in relatiile externe. Pana cand reusim sa ne punem toti de pe planeta de acord. Da, astept.
Nu ma intereseaza „traditia”. Ma intereseaza sa fie bine pentru toti, nu pentru unii sau altii, fie ei minoritari sau majoritari. Statul trebuie sa slujeasca poporului. Nu e injositor. Daca ti se pare greu sau incorect, nu te angajezi la stat. Injositor este ca oamenii sa fie supusi cu forta de catre stat, doar pentru ca statul a hotarat, pentru ca si-a luat aceasta putere.
Acum se cheama democratie. Si se pare ca e un mare taboo sa ataci ideea de democratie. Dar ideea de democratie sustine puterea oamenilor de a alege ce e mai bine pentru ei, oricand li se pare folositor si, in nici un caz, puterea unei majoritati asupre tuturor sau delegarea puterii catre o „clasa”.
Statul nu trebuie sa fie egal cu cetatenii! Nu trebuie sa profite in egala masura cu cetatenii. Statul trebuie sa slujeasca oamenilor. E ca si cum te-ai trezi cu o firma si pentru ca recunosti ca nu stii sa o conduci, alegi un manager care te-a convins, din vorbe (!), ca el e mai bun decat tine. Iar tu, ca un mare fraier, il lasi sa faca orice vrea el, sa ia tot ce vrea din firma, tu sa nu vezi nici un profit, iar la sfarsitul anului sa dea din umeri si dea vina pe tine pentru neajunsuri. Poate nu ne pricepem la amanunte tehnice, dar suntem responsabili pentru noi insine sa nu fim fraieri.
Sau inchipuiti-va ca parintii nu v-ar fi lasat sa plecati de acasa si ar fi trebuit sa respectati ce vi se dicteaza. Pentru ca, nu-i asa, ei sunt parintii si stiu mai bine si le datoram, din respect, ceva. Prea multora le e cald si bine acasa cu parintii si au dreptul, in virtutea democratiei actuale, sa judece si sa hotarasca cum ar trebui sa traiesc eu. Si, mai ales, ce datorez eu societatii.

Hai, mai schimba.

Intotdeauna au existat “oameni importanti” si “cei mici”. Intodeauna o mana de oameni au condus o masa de (alti) oameni. “Avem nevoie de lideri capabili”. Cand liderii gresesc, dam din umeri, “aia e”. Suntem niste copii care ne alegem cate un tatuc de care sa ne fie frica, pe care sa dam vina si caruia sa ii bem sangele mai tarziu. Poate ar trebui sa ne maturizam. Faptul ca ei sunt in varful piramidei nu inseamna neaparat ca trebuie sa incercem toate variantele lor pana vin alti tatuci cu alte variante.

In criza asta s-a tot auzit ca vechile solutii nu se mai aplica. Totusi oamenii vor sa fie ca inainte. Sa fie bine. Sa nu fie rau. Dar sa fie altcineva responsabil de administrare. Sa fie usor. Sa nu ne incarcam memoria. Ca nu stim noi “d-astea”. Comportament de copii. Parintii sa ne dea si noi sa ne jucam.  ”Noi muncim, noi nu gandim”. Si chair daca gandim, ne plangem un pic, dar ne ducem acasa cand ne cheama, caci altceva nu stim.

Educatia conteaza.

Energia Verde (de invidie)

Situatie
Cetatenii folosesc curent electric.
Vrem microhidrocentrale.

Problema
Statul nu are bani. Cica.

Aberatie
Cativa domni investitori mutileaza cateva ecosisteme de dragul profitului. Microhidrocentrale. 2 milioane investitie. 20 milioane profit.

Solutie
Sa zicem ca avem doar 2 milioane de facturi de curent. Daca adaugi, o singura luna, un singur euro, se aduna 2 milioane. De euro.

In afara programului

Long time no see

Blogging was too big. So I microblogged :)

Va plac maneaua?

Cititi intai asta:

http://www.criticatac.ro/3957/cum-au-ingropat-elitele-romaniei-manelele-o-poveste-cu-cocalari/ .

Vedeti ca e lung. Dar cititi si comentariile, sunt perfect savuroase.

Am ras la raspunsurile lui Schiop din comentarii mai tare decat la articol. Sa vedem daca am ras singur.

Ma bucura nespus acest articol. Tocmai pentru ca infiereaza, mult mai bine decat as fi putut eu, o realitate. Si nu atat manelele, cat fragmentarea fortata a cercurilor din mica noastra urbe si tarisoara.

Nu sunteti cocalari/nu ati inteles ceva pozitiv din articol= close tab. Nu mai fiti sensibili.
Vad din vocabularul folosit (articol+comments) ca avem de-a face cu oameni cultivati. Asta ma bucura. Totusi ei nu au puterea de a se detasa de frica. Frica de a fi asociati cu ceva de joasa speta.
Articolul este de mare angajament, sa ne intelegem. Mi-a placut foarte tare. Da, incepe asa si se termina invers. Ete, scartz. Nu o sa primiti niciodata ceva echilibrat pentru ca asta o sa va tina pe loc.
In toate genurile muzicale se vor gasi oportunisti care sa impinga lucrurile pana la ridicol. (intre noi fie vorba, si ridicolul e un bun prilej pentru creativitate, ca sa faci altceva din ceva bun, trebuie sa il strici inainte. poate iti iese, poate nu.)
Asta cred eu ca e greu de inteles. Daca unii fac si porcarii, nu inseamna ca nu au facut si lucruri bune. Mi se pare asa trist sa fii (ca si mine din pacate) atat de loial incat sa generalizezi. Foarte bine a punctat Pierdivara in comentarii, e ca si cum ai zice ca PK Dick e mai fraier decat Dostoievski…
Eu am inteles din articol (ce am vrut eu!) ca prea si-au luat unii un tap ispasitor si un punct de reper in entitatea “cocalarilor” numai ca sa le reuseasca lor identitatea diferita.
Da, sunteti intelectuali, va iubesc. NU trebuie sa va placa manelele. Dar ele exista, multora le plac manelele (si carnea), si unele din manele chiar au mesaj care atinge (si rupe) cate o coarda sensibila. UNELE, da?
Muzica e una, oamenii e alta (sic!). E si treaba ta de cetatean ne-balcanic, civilizat, sa le pui limite nesimtitilor care dau muzica tare. Daca taci si injuri pe la cafele si pe bloguri, esti si tu un fel de cocalar. Adica un balcanic resemnat cu conditiile de trai de p-aicea care se amageste ca e mai bun cu (cate) ceva.
Problema grava aici e cu etichetele. Daca as fi mai intelectual, asa ca regretatul, poate mi-ar placea, si mi-ar fi la indemana, sa trag cu etichete.
Si uite o sa trag una: problema romanilor este ca nu sunt uniti. In unirea asta care ar trebui sa fie, ar putea foarte bine sa rada unii de altii, manelistii de fraieri, clasicistii de manelisti, si jazzistii de toti ceilalti. Si bloggerii sa se uite (sic!).
Nu va taraste nimeni in noroi, dragilor, relax. Trebuie doar sa nu mai fiti hateri.
Si o ultima etichetare: va rog, chiar va rog frumos, nu mai fiti aceste neam sublim de martiri (cum zicea Puric odata). Pentru ca nu e cocalar ala care e prost, ci ala care nu face (mai) nimic si da vina pe altii.

„In orasul asta de gogomani…”

Si Nichita: „Caragiale, Caragiale/ Daca nu erai matale/ Ramaneam toti haimanale.”

About happiness. And all the rest. Through wisdom.

products

Supercool

Note to self